Popular i se spune clematita, curpen, curpanas., denumire ce vine din greaca veche si inseamna "planta agatatoare'.
Sunt originare din emisfera nordica, aproximativ 400 de specii, majoritatea liane semilemnoase de pana la 10 metri, cateva specii avand mare valoare decorativa pentru imbracarea coloanelor, zidurilor, treiajelor, porticurilor, chioscurilor ori a gardurilor.
Frunzele sunt, in general, penat-compuse, cu foliole mai mult sau mai putin lanceolate, marginea intreaga sau dintata, cu petiolul (codita) lung, folosit si pentru prinderea de suporti prin rasucire - incolacire (spre stanga sau dreapta, in functie de partea in care se afla suportul). Nu are carcei. Florile se formeaza axilar (la subsuoara frunzei) sau terminal si apar din mai pana toamna, iar fructificatiile sunt plumoase - cu perisori lungi si moi.
Clematitele vegeteaza bine pe soluri usoare, nisipoase, cu reactie neutra ori spre alcalina, insorite, dar la adapost de insolatia pranzului. Udarea trebuie facuta moderat, dar obligatoriu in perioadele secetoase.
Inmultirea prin seminte se face pentru obtinerea portaltoilor, din specii rustice. Fructele se culeg la maturitate deplina, se stratifica si se seamana in primavara.
Butasirea se face in iulire - august, din ramuri semilignificate, in atmosfera inchisa, in substrat usor, bine drenat, pentru a nu putrezi - inradacineaza in 6 - 8 saptamani, daca inradacineaza! Butasirea se poate face si primavara devreme, cu butasi de la plante mama fortate in sera, cu stimulatori rizogeni si substrat incalzit. Ambele metode de butasire au rezultate slabe.
Altoirea se face in placaj pe radacina din specii rustice obtinute generativ, cu altoaie de la plante fortate in sera.
Marcotajul este cea mai utilizata metoda de inmultire folosita de catre amtori, cu cele mai bune rezultate. Se face la inceputul verii, prin marcotaj serpuit ori prin musuroire, marcotele inradacinand pana in primavara urmatoare, mai ales daca se leaga strans cu sarma sau sfoara sub nodul din pamant.
Plantele tinere obtinute se trag la ghivece, de obicei, pentru fortificare, toamna plantandu-se la locul definitiv, ori ingropate cu totul si protejate peste iarna daca nu au radacini destul de dezvoltate, plantarea facandu-se abia in primavara.
Clematitele au lastari si radacini foarte fragile, casante, de aceea trebuie manevrate cu grija, mai ales la palisare, care este bine sa se faca cat sunt inca verzi, altfel plesnesc foarte usor!
Specii rustice: C. vitalba - curpen de padure, curpanas; C. viticella;
Specii semirustice: C. tangutica - cu flori galbene; C. montana (C> alpina) - curpen de munte;
Hibrizi: Clematis x jackmanii Th. Moore (C. lanuginosa x C. viticella).
http://sicorafabian.sunphoto.ro/Clematite
Acasa 
